cu ferăstrăul

См. также в других словарях:

• ferăstrău — FERĂSTRẮU, ferăstraie, s.n. 1. Unealtă sau maşină unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oţel (cu dinţi ascuţiţi), pusă în mişcare manual sau pe cale mecanică şi folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2.… …   Dicționar Român

• capră — CÁPRĂ, capre, s.f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari şi diferenţiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ♢ Capră de stâncă = capră sălbatică,… …   Dicționar Român

• ferestrui — FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău). Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  ferestruí vb., ind …   Dicționar Român

• rumeguş — RUMEGÚŞ s.n. (Colectiv) Deşeuri de lemn în formă de aşchii mărunte, asemănătoare cu tărâţele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. uş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RUMEGÚŞ s.… …   Dicționar Român

• braţ — BRAŢ, braţe, s.n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot şi umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ♢ loc. adv. În braţe = cu braţele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a… …   Dicționar Român

• car — CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries). Trimis de valeriu, 30.10.2008.… …   Dicționar Român

• cordar — CORDÁR, cordare, s.n. 1. Plăcuţă de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuş. 2. Pană de lemn cu care se răsuceşte coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. ar …   Dicționar Român

• covată — COVÁTĂ, coveţi, s.f. (reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata. Trimis de Marin, 24.04.2004.… …   Dicționar Român

• crivală — CRIVÁLĂ s. v. cocârlă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CRIVÁLĂ s. v. cleşte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  criválă, crivále, s.f. (reg.) 1. unealtă ciobănească în formă de crăcană, pe care stă drobul de sare,… …   Dicționar Român

• cărare — CĂRÁRE, cărări, s.f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ♢ loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ♢ expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A i tăia (sau …   Dicționar Român

• ferestruit — FERESTRUÍT, Ă, ferestruiţi, te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu ferăstrăul. [var.: ferestuít, ă, ferăstruít, ă adj.] – v. ferestrui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român